ISTORICUL SCDVV Blaj
Existenţa unei viticulturi străvechi, dezvoltate, de bun renume, în centrul Transilvaniei a impus necesitatea studierii şi stabilirii pe baze ştiinţifice a sortimentului de bază, specific acestei zone. In acest scop a fost necesară înfiinţarea unor staţiuni experimentale viticole, care să contribuie la rezolvarea pe cale ştiinţifică a cerinţelor legate de creşterea cantitativă şi calităţii producţiei de struguri. Ca urmare, prin Decizia Departamentului Agriculturii şi Domeniilor nr. 7193 din decembrie 1946 s-a hotărât ca pe teritoriul Rezervei de Stat Crăciunelul de Jos la 7 km de localitatea Blaj, să fie înfiinţată Staţiunea experimentală viticolă Crăciunelul de Jos, la conducerea căreia a fost numit inginerul agronom Nicolae Alexandrescu.
Continuatoare a activităţii de cercetare-dezvoltare iniţiate de către academicianul ,,Gheorghe Ionescu Şiseşti” prin înfiinţarea în anul 1929 a Institutului de Cercetări Agricole din România (ICAR) prin Decizia Departamentului Agriculturii şi Domeniilor Statului. Situată în centrul uneia dintre cele mai vechi podgorii "Podgoria Tîrnave", SCDVV Blaj a avut un rol incontestabil în dezvoltarea şi modernizarea viticulturii din Transilvania.
La inființarea stațiunii suprafaţa repartizată cuprindea 70 ha, din care 8 ha pepinieră viticolă, 16 ha portaltoi şi 14 ha vie rod. In anul 1951 au fost adăugate staţiunii şi alte proprietăţi cu clădiri şi terenuri, prin care s-a mărit suprafaţa la 196 ha.
In anul 1959, staţiunea trece din subordinea Institutului de Cercetări Agricole al României, în subordinea Institutului de Cercetări Horti-Viticole, primind denumirea de Staţiune experimentală horti-viticolă. Cu această ocazie se lărgeşte profilul de cercetare, cuprinzând sectoarele : viticol, pomicol şi legumicol.
In anul 1960, unitatea şi-a mutat sediul la Blaj, iar în anul 1961 trec în cadrul staţiunii Grupul Scolar Agricol Blaj (70 ha) şi Pepiniera viticolă Agrosem (135 ha) suprafaţa totală crescând la 791 ha (274 ha plantaţii viticole, 45 ha portaltoi, 16 ha şcoli viţă, 85 ha livezi, 10 ha teren legumicol, 361 ha alte folosinţe). Prin mutarea sediului la Blaj, se crează condiţii îmbunătăţite pentru efectuarea analizelor în laboratoare cu dotare corespunzătoare vremii şi posibilităţi mai mari de a păstra legătura cu unităţile de producţie din zona de influenţă, cu scopul îndrumării acestora şi difuzării rezultatelor cercetării ştiinţifice.
In anul 1964, s-a inaugurat Complexul de altoire şi forţare, iar în anul 1968, în aceeaşi incintă, s-a dat în folosinţă noul local, cuprinzând laboratoarele şi sediul administrativ.
După anul 1967, când Staţiunea Blaj a fost trecută în coordonarea ştiinţifică a Institutului de Cercetări pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, activitatea de cercetare a fost restructurată, restrângându-se numai la profilul viti-vinicol, dar completându-se cu teme şi experienţe noi. S-a lărgit colectivul de cercetători, iar sectorul de dezvoltare a fost orientat spre constituirea unei baze moderne, alcătuite din plantaţii mamă şi pepinieră viticolă pentru producerea materialului săditor cu valoare biologică ridicată, spre valorificare superioară a producţiei de struguri, prin producerea unor vinuri tipice, de aleasă calitate.
In anul 1971 se înfiinţează laboratorul de floricultură, adăugându-se astfel un profil nou în activitatea de cercetare.
In perioada 1970-1990 – staţiunea parcurge etapa cu cele mai însemnate realizări. Se îmbunătăţeşte dotarea laboratoarelor cu aparatură şi încadrarea cu personal de cercetare. Sunt luate în cercetare domenii noi, de genetică, microbiologia vinului şi amenajarea terenurilor în pantă. Sunt aprofundate cercetările de ameliorare, fiziologie, agrochimie, tehnologie, protecţie fito-sanitară şi vinificaţie.
In anul 1971, patrimoniul staţiunii s-a extins prin preluarea fermei Liceului Agricol Ciumbrud amplasată în podgoria Aiud.
Un accent deosebit a fost pus pe modernizarea plantaţiilor, introducerea pe scară largă a mecanizării şi pe dezvoltarea bazei tehnico-materiale. In cadrul acestui amplu program a fost amenajată în terase cca. 80 % din suprafaţa viticolă a staţiunii, iar noile plantaţii au fost înfiinţate cu viţe provenite din clonele şi soiurile obţinute la staţiune.
In scopul aprofundării cercetărilor de oenologie şi pentru valorificarea superioară a producţie de struguri, în anul 1974 s-a dat în funcţiune Combinatul de vinificaţie, dotat cu instalaţii moderne, de mare randament pentru vinificaţia primară, condiţionare, stabilizare şi îmbuteliere.
In anul 1988 a fost preluată de la SCPP Geoagiu, ferma pomicolă Aiud, cu o suprafaţă de 162 ha, din care 88 ha pepinieră de pomi, arbuşti şi arbori ornamentali.
inaugurat Complexul de altoire şi forţare, iar în anul 1968, în aceeaşi incintă, s-a dat în folosinţă noul local, cuprinzând laboratoarele şi sediul administrativ.
Astăzi, Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Blaj administrază în baza HG 243/2018 o suprafață de 310 ha teren propietate publică a statului și funcţionează în baza Legii nr. 45/2009 în subordinea Academiei de Stiințe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Sișești reprezentând zona de centru a ţării
Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Blaj unică în Transilvania, promovează cercetarea în concordanţă cu exigenţele unei societăţi bazate pe cunoaştere continuă, integrate în circuitul european şi mondial.
Istoricul activității de cercetare a SCDVV Blaj
Tematica de cercetare ştiinţifică, la începutul activităţii staţiunii, a fost luată în studiu de un număr mic de specialişti care trebuiau să rezolve şi problemele administrative şi cele legate de conducerea şi organizarea activităţii întregii unităţi.
Incepută în 1946 cu un asistent şi apoi cu doi laboranţi, iar în 1949 cu doi asistenţi şi un şef de lucrări, ajutaţi de doi laboranţi, activitatea ştiinţifică s-a desfăşurat în cadrul laboratorului de biologie şi ameliorare a viţei de vie. În anul 1950 s-au pus bazele laboratorului de agrotehnică viticolă şi a celui de vinificaţie, iar din anul 1953 tematica de cercetare a inclus şi aspecte de agrochimie şi protecţie fitosanitară.Pentru început munca ştiinţifică s-a desfăşurat în cadrul unui plan cu 9 teme, cu 11 subteme şi 14 experienţe care trebuiau să răspundă problemelor legate de răpândirea în cultură a soiurilor celor mai valoroase, a producerii materialului săditor viticol de calitate şi a unei tehnologii corecte în vinificaţie.
Paralel cu creşterea nevoilor producţiei şi din necesitatea de a rezolva probleme noi, numărul personalului din sectorul de cercetare a crescut, au fost luate în studiu aspecte noi, înfiinţându-se noi laboratoare încadrate cu personal cu pregătire superioară şi personal ajutător. Astfel în anul 1958 s-a înfiinţat laboratorul de producere a materialului săditor viticol şi laboratorul de protecţie fitosanitară, numărul cercetătorilor ajungând la 10, ajutaţi de 3 tehnicieni şi 8 laboranţi.
In acelaşi an, tematica de cercetare cuprindea 35 teme cu 70 subteme şi 123 experienţe.
Prin trecerea în anul 1959 la Institutul de Cercetări Horti-Viticole, tematica de cercetare, dirijându-se spre problemele cele mai urgente şi majore, s-a restructurat, activitatea desfăşurându-se în cadrul a 29 teme cu 60 subteme şi 84 experienţe.
In anul 1961 s-au creat posibilităţile unui început de cercetare în sectorul pomicol şi legumicol. Tot în acest an a luat fiinţă un laborator de amelioraţii viticole, în scopul studierii aspectelor specifice condiţiilor pedoclimatice din podgoria Târnave, privitoare la prevenirea şi combaterea eroziunii solului şi folosirii raţionale a irigării în cultura plantelor horti-viticole.
In anul 1959 s-a ivit necesitatea înfiinţării unui laborator de agrometeorologie, în scopul efectuării observaţiilor agrometeorologice necesare pentru desevirea agriculturii prin avertizarea manifestării îngheţurilor şi brumelor, avertizarea apariţiei atacului de boli şi dăunători şi prognoza aplicării tratamentelor fitosanitare.
In anii 1961-1962 a funcţionat pe lângă staţiune şi o grupă de studii economice, având ca scop studiul analitic al preţului de cost şi al eficienţei economice la culturile şi produsele horti-viticole din staţiune şi unităţile de producţie din podgoria Târnave.
Prin dezvoltarea bazei tehnico-materiale, staţiunea a dobândit un caracter complex, activitatea sa contribuind la satisfacerea cerinţelor mereu crescânde ale producţiei viticole. Obiectivele de bază a căror soluţionare s-a urmărit, au vizat :
După trecerea la Institutul de Cercetări pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, tematica de cercetare, apropiindu-se tot mai mult de nevoile producţiei viticole din zona de influenţă (judeţele Alba, Bistriţa, Cluj, Hunedoara, Mureş, Sălaj, Sibiu), s-a extins continuu, cuprinzând o problematică vastă şi complexă, tratată în perioada 1986-1990, în cadrul a 5 programe cu 21 teme şi 45 experienţe.
După anul 1990, datorită schimbărilor în plan socio-economic, activitatea staţiunii s-a restrâns, îndeosebi în ce priveşte producţia d ematerial săditor viticol cu valoare biologică ridicată. Activitatea de cercetare, orientată pe teme de strictă actualitate s-a restructurat atât ca tematică cât şi ca mod de finanţare şi valorificare a rezultatelor.
In prezent sectorul de cercetare specializat în viticultură şi vinificaţie cuprinde 7 compartimente şi anume :
Direcțiile de cercetare, dezvoltare, inovare:
Fundamentarea tehnologiilor ecologice
Producerea materialului săditor viticol și pomicol
modernizarea infrastructurii de cercetare îndomeniul producerii materialului saditor viticol in contextul alinierii lastandardele de calitate europene;
Protecția sănătății plantelor
Agrotehnica și agrochimia viței de vie
Tehnologii agricole in raport cu schimbarile climatice
Genetica și ameliorarea plantelor
Tehnologiide vinificație și valorificarea produselor
scdvv.blaj@asas.ro
+40 258 711 623
SCVBlaj