Agroecologia- Ghid de bune practici

Prezentul Ghid de bune practici agroecologice, aplicabile în fermele viticole şi pomicole, recomandă fermierilor, utilizarea unui set de practici accesibile şi utile, menite să stimuleze biodiversitatea agroecosistemelor, o formă de favorizare a protecţiei biologice a culturilor şi totodată o soluţie alternativă fezabilă, care să contribuie la îmbunătățirea competitivității fermelor într-un mod durabil.

Însuşite de către fiecare producător agricol şi apoi implementate corect, setul de practici agroecologice recomandate în actualul ghid, ar putea veni în întâmpinarea problemelor majore ale viticulturii şi pomiculturii autohtone, în scopul creşterii sustenabilităţii şi stabilităţii agroecosistemelor concomitent cu reducerea dependenţei culturii faţă de resursele energetice convenţionale.

Bazate pe o îmbinare armonioasă între practicile de cultură tradiţională şi metodele agroecologice prietenoase mediului, noile practici fie anihilează agentul patogen, fie stimulează planta și îi reechilibrează ,,sistemul imunitar’’ cu scopul de a fortifica autoapărarea naturală a acestora, contribuind astfel la reducerea riscului dat de practicile intensive.

Nu există o uniformitate a practicilor agro-ecologice recomandate prin urmare, fiecare fermier își adaptează și dezvoltă un plan propiu de implementare a practicilor în funcție de specificul teritoriului său și de natura exploatației sale.

Practici agrobiologice menite să stimuleze biodiversitatea agroecositemelor:

• Conservarea și ameliorarea calității și biodiversității solurilor prin promovarea metodelor inovatoare tradiționale de gestionare a terenurilor: înierbare naturală de durată sau temporară şi/sau înierbare artificială temporară sau de durată, cu îngrășăminte verzi și benzi înierbate cu plante melifere, amestec de seminţe, în special leguminoase, plante insectar, plante indigene, prevenirea eroziunii solului, îngrijirea taluzurilor, amenajări antierozionale, menţinerea nivelului optim de materie organică în sol şi asigurarea biodiversităţii acestuia, asigurarea unui nivel minim de întreţinere a solului prin aplicarea unui număr optim de lucrări, în funcţie de evoluţia condiţiilor climatice.
• Conservarea și reconstrucția habitatului seminatural prin consolidarea şi creşterea heterogenităţii habitatelor seminaturale (peisajul viticol și pomicol), în și în jurul fermelor: plantarea și menţinerea gardurilor verzi de arbuşti fructiferi ca element de protecţie și habitat pentru diversitatea biologică, cultivarea de plante melifere pentru atragerea faunei utile, continuitatea elementelor peisagistice și protecția de arborii mari solitari, crearea de coridoare verzi, realizarea benzilor înierbate cu plante fixatoare de azot, crearea oazelor biocenotice în interiorul și la periferia plantațiilor, crearea de zone tampon cultivate cu floră sponatană şi ierburi aromatice, protejarea pajiştilor, fâneţelor naturale şi a fâşiilor forestiere, furnizarea de elemente structurale, consolidarea și protecția zonelor non-cultivate: marginile de drum, taluze, canale de drenaj, zonele umede, pajiști și fânețe, pășuni, lacuri, vâlcele și crânguri care pot contribui la îmbunătăţirea şi conservarea biodiversităț
• Conservarea și utilizarea resurselor genetice autohtone prin utilizarea soiurilor, clonelor și varietăţilor autohtone adaptate condiţiilor specifice de microclimat, cu productivitate şi rezistenţă la factorii de stres biotici şi abiotici;
• Maximizarea factorilor naturali de control fitosanitar prin promovarea metodelor: profilactice, preventive, agrotehnice și bioecologice și reducerea la maxim a utilizării pesticidelor chimice;

Beneficiile pentru fermieri includ:

• Reconstrucţia ecologică a ecosistemelor viticole şi pomicole degradate, reducerea dependenţei culturii faţă de resursele energetice convenţionale;
• Stimularea biodiversităţii prin noi condiţii de habitat și hrană pentru diferite specii utile de vieţuitoare și plante, stimulând dezvoltarea faunei benefice;
• Creşterea durabilă, a producţiei recolta care se obţine frecvent este aproape egală sau mai redusă cu 5-10% faţă de cea realizată în sistemul convenţional, dar în anii secetoși poate fi chiar mai mare;
• Creşterea durabilă a veniturilor şi a valorii adaugate prin: diminuarea inputurilor externe convenționale;
• Creșterea pe termen lung, a gradului de fertilitate a solului, datorită ameliorării și îmbunătăţirii condiţiilor sale fizice, chimice și biologice, precum și a reducerii riscului degradării solului prin destructurare, compactare, eroziune;
• Gestionarea stocurilor de carbon din sol, protecţia solului cu resturi vegetale;
• Protecţia durabilă şi eficientă a culturii contra agenţilor de dăunare prin utilizarea de metode naturale de protecție a plantelor care protejează și promovează biodiversitatea şi serviciile ecosistemice;
• Protecţia şi restabilirea habitatelor semi-naturale, creşterea imunităţii agroecosistemului; conservarea resurselor naturale, reconstrucția naturală a faunei și florei;
• Utilizarea soiurilor autohtone adaptate condiţiilor specifice de microclimat, cu productivitate şi rezistenţă la factorii de stres biotici şi abiotici;
• Promovează ecoturismul- înzestrarea fermelor cu spaţii vitale similare naturii, este valoroasă şi din punct de vedere peisagistico-estetic, ceea ce promovează ferma (eco-turismul) şi produsele sale, în rândul potenţialilor clienţi.

Rezultatele cercetărilor științifice, obținute în cadrul proiectului ADER 3.1.1. demonstrează ca prin aplicarea noilor practici rolul biodiversității ca factor de producție este consolidat și chiar restabilit. Prin urmare integrarea biodiversității și a producției ar trebui să se concentreze pe reconstrucția agroecosistemului prin întreținerea și protejarea speciilor floră și faună care susțin serviciile ecosistemice, concomitent cu reconstrucția ecosistemului prin amenajarea –infrastructurii agro-ecologice IAE și promovarea de soiuri, clone, varietăți autohtone cu rezistență/toleranță la factorii biotici și abiotici.

Sintetiza rezultatelor obținute arată că punerea în aplicare a noilor soluţii agroecologice-eficiente este fezabilă şi ilustrează modul în care natura şi viticultura, pomicultura profitabilă pot coexista.